Decizia CCR nr. 132/2015Paragraful 20

15. Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate, excepţia de neconstituţionalitate urmând a fi respinsă. Dreptul la stimulentul de inserţie este reglementat de art. 7 din ordonanţa de urgenţă şi se cuvine persoanelor care, în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul (şi indemnizaţia lunară aferentă) pentru creşterea copilului, obţin venituri supuse impozitului. Se cuvine, deci, persoanelor îndreptăţite care revin în activitate înainte de epuizarea concediului pentru creşterea copilului, solicitat, după caz, pentru 1, 2, respectiv 3 ani, şi se acordă pentru perioada rămasă până la împlinirea vârstei de 2, respectiv 3 ani a copilului. Curtea reţine că, în general, drepturile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se acordă la cerere şi cu îndeplinirea unor condiţii (a se vedea în acest sens art. 12), iar cele referitoare la stimulentul de inserţie, în special, se acordă, potrivit art. 13 alin. (1) , pe bază de cerere, însoţită în mod obligatoriu de o serie de acte şi documente având rolul de a dovedi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acest sens de lege. Totodată, art. 7 alin. (3) din ordonanţă prevede că: "(3) În cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţia lunară şi solicită dreptul la stimulent de inserţie, plata acestei indemnizaţii se suspendă", iar art. 17 alin. (3) precizează că: "(3) Dreptul la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului şi solicită concediul pentru creşterea copilului."