Decizia CCR nr. 125/2015Paragraful 11

8. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Legiuitorul a instituit, în materie contravenţională, o competenţă teritorială absolută în favoarea instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării contravenţiei, ceea ce nu contravine principiului liberului acces la justiţie şi nici nu încalcă prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petentul. Prevederile de lege criticate instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. De altfel, legiuitorul a consacrat cu titlu de principiu fundamental al procesului civil faptul că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) teza întâi din Codul de procedura civilă.