Decizia CCR nr. 86/2015Paragraful 10

6. Autorul excepţiei mai susţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, personalul didactic din învăţământul preuniversitar care are titlul ştiinţific de doctor este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază, că Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 când a intrat în vigoare Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, că dispoziţia art. 50 alin. (10) nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obţinut titlul de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010, ceea ce este vădit neconstituţional şi discriminatoriu. Mai arată că, potrivit art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o compensaţie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază şi că aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în anul în curs ca efect al Legii nr. 283/2011, care, la articolul unic, prevede că începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011. Totodată, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care a menţinut dispoziţiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997, abrogând o serie de alte articole care instituiau drepturi salariale în favoarea cadrelor didactice. De asemenea, susţine că intenţia evidentă a legiuitorului a fost ca sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor să fie acordat în continuare cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar ca recompensă pentru efortul depus şi pentru titlu în sine. Prin neacordarea acestor drepturi se încalcă valori protejate de întregul sistem de drept şi impuse cu putere de principiu în dezvoltarea istorică a dreptului naţional şi universal, prin norme ce se regăsesc în dreptul pozitiv - principiul egalităţii în faţa legii şi nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituţie, art. 5 alin (1) din Legea nr. 53/2003 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 1/1994 şi nr. 1.615/2011, arătând că situaţia de faţă este aproape identică, întrucât: 1. există două categorii de cadre didactice - una care beneficiază de remuneraţia aferentă titlului ştiinţific de doctor deoarece l-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009, alta care nu beneficiază de aceasta, deoarece nu l-a avut în plată la această dată; 2. ambele categorii lucrează în aceleaşi condiţii; 3. ambele categorii deţin titlul ştiinţific de doctor şi totuşi tratamentul juridic aplicat celor două categorii este diferenţiat, iar diferenţierea operată - în funcţie de existenţa sau nu în plată a dreptului salarial corespunzător titlului la data de 31 decembrie 2009 - nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul diferenţiat aplicat. De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate rânduri în sensul că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, nu urmăreşte un scop legitim şi nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere.