Decizia CCR nr. 89/2015Paragraful 26

21. În prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate mai invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 51 - Dreptul de petiţionare, fără a formula argumente referitoare la contrarietatea dintre textul de lege criticat şi aceste dispoziţii constituţionale. Analizând conţinutul normativ al prevederii legale criticate, Curtea nu poate reţine însă nicio legătură între aceasta din urmă şi textul constituţional invocat, de natură a genera o potenţială contrarietate. De altfel, în legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a statuat că sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes nu este un aspect al dreptului de petiţionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activităţii de judecată. Din această perspectivă, având în vedere şi faptul că instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorilor excepţiei în indicarea unor motive de neconstituţionalitate, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, criticile formulate în legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 51 din Constituţie nu pot fi analizate.