Decizia CCR nr. 69/2015Paragraful 15

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare, deoarece în camera preliminară nu pot solicita administrarea de probatorii în vederea excluderii unor probe care au fost obţinute prin tortură şi violenţă. De asemenea, în situaţia în care una sau mai multe probe au fost obţinute în mod nelegal, cu încălcarea principiului loialităţii administrării probelor, iar pentru dovedirea acestor aspecte este necesară administrarea de probatoriu, inculpatului îi este negată în mod efectiv prezumţia de nevinovăţie. Deşi numai o probă administrată legal poate avea capacitate funcţională şi poate conduce la o soluţie în procesul penal, de fiecare dată când motivul pentru care se solicită excluderea probei nu rezultă din actele existente la dosar, inculpatul este pus să facă proba pozitivă a nevinovăţiei sale, adică lipsa de temeinicie a probei, lucru care este de multe ori imposibil. De exemplu, în situaţia în care la dosar se găseşte o declaraţie de martor scrisă şi semnată de organele de cercetare penală, martorul fiind decedat ori dispărut în intervalul de timp dintre momentul săvârşirii faptei şi ajungerea cauzei în faza de judecată, inculpatul, care teoretic ar putea să obţină excluderea probei ca nelegal administrată, dovedind că respectiva persoană nu putea fi audiată la data şi ora consemnate în declaraţie, aflându-se în afara ţării sau în comă, ori dovedind, prin intermediul unei expertize grafoscopice, că declaraţia nu a fost nici scrisă, nici semnată de către persoana respectivă, nu va putea obţine îndepărtarea declaraţiei în faza de judecată, pentru că niciuna dintre probele descrise mai sus pe care le-ar putea el administra nu ar dovedi netemeinicia acuzaţiei, ci numai nelegalitatea administrării ei. Aşa fiind, procedura din camera preliminară este neconstituţională şi afectează grav atât dreptul la apărare, cât şi caracterul echitabil al procesului penal.