Decizia CCR nr. 761/2014Paragraful 85

2. În cazul în care s-ar trece peste aspectul de inadmisibilitate, obiecţia de neconstituţionalitate trebuia respinsă ca neîntemeiată întrucât nu se putea reţine că au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie şi nici cele ale art. 147 alin. (4) . Concluzia că nu ar fi existat o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată şi că nu s-a demonstrat necesitatea adoptării unei ordonanţe de urgenţă constituie mai degrabă o preluare a susţinerilor partizane ale autorilor sesizării decât rezultatul unei analize aprofundate şi obiective a realităţilor politice existente înainte de promovarea ordonanţei. Susţinerile că în realitate s-ar fi dorit emiterea acestei ordonanţe de urgenţă doar pentru coagularea unor majorităţi politice în cadrul autorităţilor publice locale, altele decât cele reflectate prin alegeri, şi pentru crearea unui avantaj politic la adoptarea anumitor decizii constituie în fapt doar răstălmăciri ale motivelor invocate de Guvern pentru demonstrarea stării excepţionale şi a urgenţei, putând fi apreciate şi procese de intenţie. Prin măsurile temporare prevăzute în ordonanţa de urgenţă nu s-a urmărit constituirea altor majorităţi decât cele rezultate din alegeri ci, dimpotrivă, respectarea programului politic asumat de aleşii locali în alegeri, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 419 din 26 martie 2009.