Decizia CCR nr. 733/2014Paragraful 19

14. Cadrul general prevăzut de dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală, astfel încât excedează regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situaţia juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Într-un sens similar s-a pronunţat Curtea în jurisprudenţa sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013 - de exemplu, prin Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014. În considerarea diferenţei mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa în materia executării pedepselor o procedură specială de soluţionare a căilor de atac referitoare la modul de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezenţa persoanei condamnate - aceasta având posibilitatea de a-şi formula apărările prin intermediul memoriilor şi concluziilor scrise - fără ca în acest mod să fie încălcat art. 24 alin. (1) din Constituţie.