Decizia CCR nr. 733/2014Paragraful 20

15. Căile de atac instituite de dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 254/2013 vizează plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi contestaţia formulată de persoana condamnată sau de administraţia penitenciarului la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluţionat respectiva plângere. Persoana condamnată poate fi ascultată, în temeiul art. 39 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, respectiv poate fi adusă la judecarea contestaţiei, dar doar la solicitarea instanţei, în condiţiile art. 39 alin. (16) din aceeaşi lege, caz în care este audiată. Or, textul de lege criticat asigură persoanei condamnate, în calea de atac a contestaţiei, posibilitatea de a-şi formula apărările prin intermediul memoriilor şi al concluziilor scrise, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată. Prin urmare, dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 nu aduc nicio atingere dreptului fundamental consacrat de prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivă, sunt menite să asigure dreptul la apărare al persoanei condamnate.