Decizia CCR nr. 741/2014Paragraful 35

29. De asemenea, prin Decizia nr. 595 din 21 octombrie 2014**), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, Curtea analizând, din perspectiva prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 41 din Legea nr. 165/2013, a reiterat jurisprudenţa sa (Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010) prin care a statuat că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Totodată, s-a precizat că statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.