Decizia CCR nr. 695/2014Paragraful 41

25. Raportând circumstanţele litigiului la conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că prevederile art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) , art. 21 alin. (3) şi (8) , art. 22, art. 25, art. 32, art. 34, art. 35 şi ale 41 alin. (1) , (4) şi (5) din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Nefiind îndeplinită cerinţa legăturii dintre conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (8) din legea examinată şi soluţionarea litigiului, ca o condiţie dirimantă a analizării excepţiei de neconstituţionalitate pe fond, Curtea constată că nu se poate pune problema analizării incidenţei Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014, încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.