Decizia ÎCCJ nr. 58/2023 (HP)Punctul VI
Punctul VI
VI. Opinia specialiștilor consultați
75. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării. ...
76. Până la momentul întocmirii raportului a fost transmis un punct de vedere de către Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept - Centrul de Cercetări în Științe Penale, potrivit căruia natura juridică a art. 199 alin. (1) din Codul penal este de formă agravată a infracțiunii pe lângă care se aplică, iar termenul general de prescripție pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe în modalitatea violenței în familie, prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 199 alin. (1) din Codul penal, ambele norme raportate la art. 187 din Codul penal privind înțelesul noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, este cel arătat de art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal. ...
77. În susținerea acestui punct de vedere s-a menționat că problema de drept dedusă judecății este asemănătoare cu cea tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/10.02.2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10.02.2015), prin care s-a stabilit, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 308 din Codul penal, că este o variantă atenuată a infracțiunii prevăzute de art. 295 din Codul penal. ...
78. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că varianta agravată sau atenuată a unei infracțiuni presupune „existența unui conținut al variantei-tip, la care se adaugă anumite elemente circumstanțiale care pot să se refere la aspectul material sau moral al faptei, la obiectul sau subiecții faptei or la locul și timpul săvârșirii faptei, imprimându-i acesteia, în abstract, o gravitate mai ridicată sau mai redusă. Așadar, aceeași faptă poate fi deci incriminată, pe lângă forma tipică, în una ori mai multe variante, agravate sau atenuante, care corespund conceptului faptei prevăzute de legea penală în configurația tipică, deosebindu-se de aceasta prin anumite elemente circumstanțiale“. ...
79. Atât elementele circumstanțiale, cât și cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei se referă la anumite împrejurări, stări, situații, întâmplări, calități sau alte date care au legătură cu fapta sau cu persoana inculpatului. ...
80. În aceeași decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că deosebirea dintre elemente circumstanțiale și cauzele de agravare rezidă în faptul că, în timp ce condițiile privind existența infracțiunii, deși extrinseci activității incriminate, fac parte din conținutul incriminării, cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei sunt exterioare conținutului infracțiunii și au efecte doar în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei, fiind criterii de individualizare a pedepsei. ...
81. Ca atare, în analiza problemei de drept trebuie pornit de la distincția dintre norme complete și norme incomplete, pentru a verifica dacă art. 199 alin. (1) din Codul penal este o normă completă și deci o infracțiune autonomă. O normă penală completă se compune dintr-o dispoziție care descrie faptul incriminat și o sancțiune care caracterizează ilicitul ca fiind de natură penală prin prevederea unei pedepse (ipoteza fiind subînțeleasă), în vreme ce normei penale incomplete îi lipsesc fie dispoziția, fie sancțiunea, pe care, ca regulă, o preia de la o altă normă. ...
82. Norma prevăzută în art. 193 din Codul penal este o normă completă, în structura sa regăsindu-se atât dispoziția [lovirea sau orice acte care cauzează suferințe fizice, iar pe alineatul (2) , acestea trebuind să aibă o anumită gravitate], cât și sancțiunea [pedeapsa închisorii de la 3 la 2 ani sau amendă, iar pentru fapta de la alineatul (2) , închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă]. ...
83. Pe de altă parte, prin modalitatea de reglementare, dispozițiile art. 199 din Codul penal nu definesc o infracțiune-tip, de sine stătătoare, întrucât în structura normei nu este descrisă o faptă distinctă, cu o configurație proprie, ci se face trimitere la dispozițiile și pedepsele cuprinse în alte norme de incriminare, printre care și cele prevăzute în art. 193 din Codul penal. ...
84. În acest context, norma juridică prevăzută de art. 199 din Codul penal nu are aptitudinea de a funcționa independent, ca infracțiune-tip, ci doar în strânsă legătură cu normele de incriminare pe care le enumeră. ... ...
Sursa oficială ↗