Decizia CCR nr. 676/2014Paragraful 15

12. În acest context, se arată că instanţa reţine jurisprudenţa Curţii Constituţionale în privinţa controlului de constituţionalitate a unei legi interne prin raportare la prevederile art. 148 din Constituţie, respectiv faptul că nu este de competenţa Curţii să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prin prisma art. 148 din Constituţie, o atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există contrarietate între legea naţională şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aparţinând instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din TFUE la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Cu toate acestea, aplicând criteriile stabilite în Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, apreciază ca fiind îndeplinită condiţionalitatea cumulativă referitoare la calitatea normei de drept comunitar şi la relevanţa constituţională, conţinutul normativ comunitar putând susţine şi posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei. Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa apreciază că principiul echivalenţei şi eficacităţii, mai sus expuse, au un conţinut clar, precis şi neechivoc stabilit de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar relevanţa sa constituţională se regăseşte în conţinutul art. 16 şi art. 21 din Constituţia României, respectiv egalitatea în drepturi şi accesul la justiţie, iar dreptul de proprietate consfinţit de Cartă, prin prisma prevederilor art. 52 care face trimitere la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, are, cel puţin la nivel minimal, un conţinut clar, precis şi neechivoc, relevanţa constituţională fiind evidenţiată în conţinutul art. 44 din Constituţie.