Decizia CCR nr. 676/2014Paragraful 18

15. De asemenea, în ceea ce priveşte condiţia ca măsura să fie necesară, se reţine că legiuitorul beneficiază, atunci când pune în aplicare politicile sale, de flexibilitate în a aprecia asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită o reglementare şi a modalităţilor de aducere la îndeplinire, precum şi faptul că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit deja, de principiu, că măsurile luate pentru a salva echilibrul bugetar între veniturile şi cheltuielile publice pot fi considerate că urmăresc un scop de utilitate publică. Cu toate acestea, însă, în contextul în care este necontestat şi recunoscut implicit de către legiuitor faptul că restituirea taxelor pentru poluare, ca urmare a constatării neconformităţii unor astfel de taxe cu prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, a dobândit amploarea unui fenomen prin numărul covârşitor de cauze la nivel naţional în care se solicită restituirea acestor taxe, se reţine că măsura eşalonării restituirii taxelor a fost adoptată după mai bine de 3 ani de când restituirea taxelor pentru poluare se dispune în mod constant pe cale judecătorească, iar expunerea de motive se limitează doar la a indica generic necesitatea păstrării echilibrului bugetar şi dificultăţile întâmpinate la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, respectiv executarea silită a acestora, fără a evoca o situaţie excepţională care să fi intervenit pe parcursul acestei perioade. Arată că taxele pentru poluare, respectiv pentru timbrul de mediu, se fac venit la bugetul de stat, iar timbrul de mediu vizează o sferă mai largă a persoanelor obligate la plata acestei taxe, astfel că, în vreme ce autoritatea statală eşalonează pe o perioadă de 5 ani restituirea sumelor persoanelor îndreptăţite prin hotărâri judecătoreşti, în aceeaşi perioadă, se încasează, în principiu, aceeaşi taxă, care astfel este "recuperată". Tot în acest context, instanţa opinează că nu este respectat nici principiul proporţionalităţii, considerând că particularii îndreptăţiţi la restituirea taxelor şi a despăgubirilor suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă.