Decizia CCR nr. 678/2014Paragraful 24

19. În cazul prevăzut de dispoziţiile art. 312 alin. (2) din Codul de procedură penală, suspendarea urmăririi penale este incidentă ca urmare a constatării de către organele de urmărire penală a existenţei unui impediment legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană. Într-o atare situaţie, organele competente suspendă urmărirea penală pentru perioada în care subzistă cauzele care determină luarea acestei măsuri. Scopul reglementării acestei cauze de suspendare este acela de a anula efectul extinctiv pe care impedimentul legal îl poate avea asupra răspunderii penale a persoanei faţă de care nu se poate pune în mişcare acţiunea penală. Cu alte cuvinte, impedimentul legal nu se poate converti într-o cauză de impunitate a persoanei care are calitatea de suspect sau inculpat într-un proces penal, legea consacrând expres, pe această cale, că procesul penal va fi reluat odată cu încetarea cauzei care a determinat suspendarea. Astfel, dispoziţia legală criticată constituie temeiul juridic al suspendării prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte persoana în cauză, aplicabile fiind dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Codul penal, potrivit cărora "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal."