Decizia CCR nr. 665/2014Paragraful 18

13. Astfel, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a calificat drept taxă parafiscală contribuţia trimestrială pe care deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor şi reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi să o plătească, potrivit art. 1 din ordonanţa de urgenţă criticată, pentru medicamentele suportate din Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, denumită şi taxă clawback. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de taxe are ca scop suplimentarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, reglementarea acesteia găsindu-şi fundament în dispoziţiile art. 139 din Constituţie referitoare la stabilirea impozitelor, a taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest context, Curtea a observat că taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau al organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. În acest sens s-a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013 sau Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014.