Decizia CCR nr. 665/2014Paragraful 19

14. De asemenea, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată, astfel cum reiese din preambulul actului normativ criticat, pentru contracararea consecinţelor negative ale depăşirii, ca urmare a consumului ridicat de medicamente, a plafonului alocat şi pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate. Consecinţele negative avute în vedere de legiuitorul delegat vizau posibila deteriorare a calităţii serviciilor medicale, ca urmare a lipsei resurselor financiare necesare asigurării asistenţei medicale pentru un număr important de pacienţi. Totodată, la emiterea ordonanţei de urgenţă s-a ţinut cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru continuarea suplimentării surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei, precum şi de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a acestora.