Decizia CCR nr. 631/2014Paragraful 13

9. În cauza de faţă, normele a căror neconstituţionalitate se invocă din perspectiva încălcării principiului legalităţii, chiar dacă sunt norme de procedura penală, au o influenţă directă asupra soluţionării fondului cauzei, nefiind vorba despre aspecte care să privească procedura în faţa instanţei de apel. Arată că pentru a stabili dacă textul art. 7 din Convenţie este aplicabil şi unor texte de procedură penală, instanţa europeană se bazează pe următoarele criterii: textul procedural să fie utilizat în cursul procesului pentru judecarea unei infracţiuni, să fie calificat ca penal în dreptul intern şi să aibă un scop represiv şi disuasiv. Astfel, în lumina celor prezentate, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi cele ale art. 3 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 13 şi art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală care completează punerea în aplicare a acestuia, intră în sfera de aplicare a art. 7 paragraful 1 din Convenţie, încălcând garanţiile stabilite de acest text. În final, apreciază că atât înlăturarea temeiului de achitare prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968, cât şi eliminarea căii de atac a apelului şi caracterul definitiv al deciziei pronunţate în apel, se constituie într-o retroactivitate nepermisă a legii procesual penale, cu consecinţe directe asupra dreptului substanţial aplicabil în cauză.