Decizia CCR nr. 650/2014Paragraful 7

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, concretizată, de exemplu, în hotărârile pronunţate în cauzele Manzoni împotriva Italiei, Lavents împotriva Letoniei şi Mancini împotriva Italiei, măsura arestului la domiciliu este o măsură privativă de libertate. În continuare, arată că, potrivit art. 221 din Codul de procedură penală, pe durata măsurii arestului la domiciliu în sarcina inculpatului se impun anumite obligaţii, precum limitarea raportului cu terţii, părăsirea domiciliului doar cu încuviinţarea judecătorului etc. Având în vedere aceste aspecte, apreciază că este îndreptăţită opţiunea legiuitorului de a deduce durata măsurii arestului la domiciliu din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă.