Decizia CCR nr. 633/2014Paragraful 6

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. În acest sens arată că excepţia priveşte dispoziţiile legale cuprinse în noul Cod de procedură civilă referitoare la modalitatea de administrare a probei interogatoriului în cazul în care într-un litigiu în care această probă este propusă, încuviinţată şi administrată de către instanţă, aceasta se administrează oral pentru persoanele fizice şi în scris de către persoanele juridice. Tratamentul în această situaţie este unul inegal, respectiv discriminatoriu pentru cei care răspund oral şi privilegiat pentru cei care răspund în scris. Învederează faptul că această excepţie a fost invocată în faţa instanţei de fond chiar la momentul în care această probă a fost administrată în sala de judecată. Mai arată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 33 din 19 ianuarie 2006 şi Decizia nr. 30 din 11 ianuarie 2007, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că prevederile aproape identice cuprinse în art. 222 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale, iar diferenţa de tratament dintre persoanele fizice şi cele juridice este normală, deoarece există o justificare obiectivă şi rezonabilă. Însă, la momentul pronunţării acestor decizii, Curtea Constituţională a avut în vedere că se critica modalitatea de administrare a interogatoriului în scris de către persoanele juridice. Arată că nu ar fi însă mai puţin obiectiv şi rezonabil ca în aceeaşi modalitate să se administreze şi interogatoriul persoanelor fizice în situaţia în care acestea se confruntă în litigii cu persoane juridice care au posibilitatea de a răspunde în scris la interogatoriu. În continuare arată că Legea fundamentală stabileşte că cetăţenii sunt egali în faţa legii. Egalitatea în faţa legii trebuie să izvorască din prevederile legale, care, însă, în cazul de faţă instituie un tratament diferenţiat. Prin modul diferenţiat de a răspunde la interogatoriu se creează privilegii. Astfel, consideră că persoanele juridice răspund în mod formal la interogatoriu, fără a se angaja o mărturisire, pe când persoanele fizice suportă un tratament inegal, fiind nevoite să răspundă în condiţii de "surpriză", fără posibilitatea de a da interpretări şi fiind obligate să răspundă la întrebări suplimentare, adresate chiar de completul de judecată. Evidenţiază că vechea jurisprudenţă a fost aplicabilă în contextul în care Codul de procedură civilă din 1865 nu reglementa în mod expres mărturisirea şi nu stabilea valoarea probantă a acesteia, astfel cum o face noul Cod de procedură civilă. Susţine că persoanele fizice nu sunt discriminate prin faptul că trebuie să răspundă direct în faţa instanţei, ci prin faptul că răspunsurile date în asemenea circumstanţe ar putea avea aparenţa unei mărturisiri.