Decizia ÎCCJ nr. 10/2023 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității 26. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești“. ... 27. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma prevederilor legale citate mai sus, se constată că prima condiție de admisibilitate este îndeplinită, Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj fiind legitimat procesual activ să declanșeze mecanismul de unificare al recursului în interesul legii. ... 28. Mai departe, potrivit art. 515 din Codul de procedură civilă, „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 29. Modalitatea de compunere a completurilor de judecată sesizate, în vederea soluționării cererilor de strămutare, reprezintă, fără îndoială, o problemă de drept, care a primit dezlegări divergente, în urma evaluării, în cadrul unui proces deliberativ, a naturii juridice a sesizării. ... 30. În condițiile în care problema compunerii completului de judecată formează obiect al sesizării doar atunci când instanțele sunt sesizate cu soluționarea unei cereri de strămutare a unui proces aflat în etapa apelului ori a recursului, se constată că memoriul de recurs în interesul legii este însoțit de un număr de 11 hotărâri, care dau expresie orientării potrivit căreia cererea de strămutare se judecă în toate situațiile în complet compus dintr-un singur judecător și de 12 hotărâri, care îmbrățișează cea de-a doua orientare jurisprudențială, expusă în precedent; hotărârile respective sunt definitive, potrivit art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 31. Așa fiind, este îndeplinită și condiția impusă de teza finală a art. 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la anexarea hotărârilor care atestă practica neunitară. ... 32. Este adevărat că s-ar putea aduce în dezbatere un aspect care ar demonstra caracterul inadmisibil al prezentului mecanism de unificare a jurisprudenței, dedus din dezlegările oferite în cadrul Deciziei nr. 8 din 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 25 iunie 2021, în care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat, în interesul legii, că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 135 și 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, completul de judecată competent să soluționeze conflictul de competență ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepția conflictelor date de lege în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se judecă în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 33. Cum însăși pronunțarea Deciziei nr. 8 din 17 mai 2021 a determinat apariția jurisprudenței neunitare în materia strămutării, atât timp cât unele instanțe au apreciat că dezlegările acolo oferite sunt incidente doar în materia conflictelor de competență, iar altele le-au considerat aplicabile, mutatis mutandis, și în cazul strămutării, se consideră că doar o dezlegare pe fond a chestiunii de drept supuse Înaltei Curți de Casație și Justiție are aptitudinea de a pune capăt divergenței jurisprudențiale apărute deja. ... 34. Prin urmare, recursul în interesul legii este admisibil. ... + Asupra fondului 35. Dispozițiile legale supuse interpretării, cele ale art. 142 și 144 din Codul de procedură civilă, nu reglementează compunerea completului învestit cu judecata cererii de strămutare. ... 36. În aceste condiții, dezlegarea problemei de drept în discuție trebuie raportată în mod necesar la natura juridică a strămutării și, apoi, la dispozițiile legale referitoare la compunerea completelor de judecată în materie civilă, cuprinse în art. 34 alin. (5) și art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. ... 37. Formând obiect al reglementării în secțiunea 3 a capitolului IV din titlul III („Competența instanțelor judecătorești“) al cărții I („Dispoziții generale“) a Codului de procedură civilă, strămutarea constituie un incident procedural, care, prin efectul hotărârii instanței superioare de încuviințare, determină o prorogare judecătorească de competență teritorială în condițiile prescrise de art. 145 din Codul de procedură civilă. ... 38. Această natură juridică este reflectată și de denumirea capitolului IV al cărții I a Codului de procedură civilă, „Incidente procedurale privitoare la competența instanței“, capitol în care este inclusă secțiunea 3, care constituie sediul materiei strămutării proceselor și al delegării instanței. ... 39. Regula instituită de art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că incidentele procedurale sunt date în competența instanței în fața căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. ... 40. În materia strămutării, dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, derogând de la regula expusă în precedent, stabilesc competența fie a curților de apel, fie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerarea criteriilor și particularităților acolo indicate. ... 41. Pornind de la natura juridică a strămutării, prezentată mai sus, se constată, sub un prim aspect, că, în materiile civile, dispozițiile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară prevăd că, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completurile de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții, dacă prin lege nu se prevede altfel. ... 42. În aceste condiții, în toate cazurile, indiferent de stadiul procesual în care se află dosarul a cărui strămutare se solicită, completul Înaltei Curți de Casație și Justiție va fi compus din 3 judecători ai aceleiași secții. ... 43. La nivelul curților de apel, normele care stabilesc modalitatea de compunere a completurilor se regăsesc în art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. ... 44. În conformitate cu prevederile alin. (1) al articolului evocat mai sus, pricinile date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale. ... 45. Aceste dispoziții sunt incidente în materia examinată doar atunci când cererea de strămutare vizează un dosar aflat pe rolul primei instanțe. ... 46. Cum însă acest incident procedural poate interveni în cursul judecății în calea de atac a apelului ori a recursului, prevederile alin. (1) al art. 59 din Legea nr. 304/2022 nu își mai găsesc aplicabilitatea, iar strămutarea trebuie să fie judecată în compunerea completului aferentă stadiului procesual în care s-a ivit. ... 47. În conformitate cu art. 59 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, așa încât în aceeași compunere trebuie să fie alcătuit și completul curții de apel, învestit să soluționeze cererea de strămutare a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului. ... 48. Această concluzie este consolidată de interpretarea dispozițiilor art. 124 din Codul de procedură civilă, din care rezultă regula potrivit căreia judecătorul acțiunii este și judecătorul apărărilor, excepțiilor și al incidentelor procedurale. ... 49. Chiar dacă prin lege competența de soluționare a incidentului procedural al strămutării este atribuită unei instanțe superioare celei învestite cu judecata cauzei, după cum rezultă din art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, principiul evocat mai sus, operant și în cazul incidentelor ivite în căile de atac, în considerarea definiției date de art. 29 din Codul de procedură civilă acțiunii civile, se opune unui raționament care ar considera cererea de strămutare ca fiind o cauză de sine stătătoare, o acțiune de fond, care, ca atare, ar putea fi soluționată de un complet compus dintr-un singur judecător. ... 50. Cum niciuna dintre dispozițiile Codului de procedură civilă nu stabilește că incidentele de procedură se soluționează în completuri cu o compunere diferită, o astfel de derogare nu este prevăzută nici în cazul în care legea prevede că judecata acestora se află în competența altor instanțe. ... 51. De aceea, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanța care se pronunță asupra cererii de strămutare nu trebuie să se compună diferit față de instanța învestită cu judecata dosarului a cărui strămutare se cere. ... 52. Se cuvin reiterate dezlegările oferite la paragrafele 66 și 67 ale Deciziei nr. 8 din 17 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, pentru rațiuni de similaritate, își găsesc utilitatea în consolidarea raționamentului expus în precedent: „împrejurarea că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a unei alte instanțe decât cea în care fața căreia s-a ivit conflictul nu are aptitudinea de a schimba natura juridică a conflictului, anume aceea de incident procedural; de asemenea, această împrejurare nu are nici aptitudinea de a conduce la concluzia că instanța care pronunță regulatorul de competență trebuie să se compună diferit față de instanțele în fața cărora s-a ivit conflictul, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, prevedere care ar fi fost necesară dacă legiuitorul ar fi dorit să deroge de la regulă, în condițiile în care normele de procedură care vizează alcătuirea instanței sunt norme imperative, a căror nerespectare poate fi invocată și din oficiu. De altfel, apelând la argumente de analogie desprinse din practica neîndoielnic constantă a instanțelor de toate gradele, se cuvine subliniat că, în cazul tuturor incidentelor procedurale și al cererilor incidentale, soluționarea acestora a fost făcută fie de completul în fața căruia s-au invocat, fie de un alt complet în compunerea corespunzătoare stadiului procesual în care s-a aflat pricina. Fără a realiza o enumerare exhaustivă, pot fi evocate în acest sens: cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităților la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor de aplicare a amenzilor judiciare, de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor prin care s-au soluționat cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităților la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de recuzare sau de abținere, cererile de suspendare a executării etc. În toate aceste situații, compunerea completului este cea corespunzătoare stadiului procesual în care cererea incidentală s-a formulat sau incidentul procedural s-a invocat ori s-a ivit“. ... ...