Decizia CCR nr. 580/2014Paragraful 16

12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere exigenţelor impuse de art. 16 din Constituţie, iar art. 4, prin raportare la art. 33-35 din acelaşi act normativ, nesocoteşte atât art. 15 alin. (2) , cât şi art. 21 din Constituţie. Astfel, în temeiul acestor norme coroborate cu art. 33 din Legea nr. 165/2013, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse. Sa acţionat astfel asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificându-se în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum, în acest sens fiind şi considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008. Or neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea acesteia în vigoare, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi. Pe de altă parte, prevederile art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere art. 16 din Constituţie, deoarece prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea dosarelor, care ar putea determina judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele ale căror procese erau în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a actului normativ. Nici criteriul de diferenţiere ca termen de soluţionare în funcţie de gradul de încărcare al autorităţilor publice competente să le soluţioneze nu poate fi considerat ca fiind obiectiv sau rezonabil, statul putând lua măsuri pentru suplimentarea personalului competent să soluţioneze cererile de restituire. Prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 îngrădesc accesul liber la justiţie doar prin raportare la art. 4, deoarece prin adoptarea unor astfel de norme legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia de prematuritate este o excepţie de fond peremptorie şi absolută care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. Or, după cum a statuat Curtea în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitate de a funcţiona chiar dacă numai cu privire la o anumită categorie de cauze şi pentru o anumită perioadă de timp ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi. Referitor la celelalte critici, apreciază că normele de lege criticate sunt în concordanţă cu principiile constituţionale pretins încălcate.