Decizia ÎCCJ nr. 42/2023 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la 26 ianuarie 2022, cu nr. 222/86/2022, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda forestieră, obligarea acesteia la plata pe viitor a indemnizației în cuantum de 30% din salariul mediu brut pe economie, prevăzută de art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, și a sumelor cheltuite cu deplasarea către și de la serviciu, respectiv indemnizația în cuantum de 30% din salariul mediu brut pe economie, prevăzută de același act normativ, pentru perioada de la intrarea în vigoare a actului normativ și până la zi, actualizată la data plății cu dobânda legală și cu indicele de inflație, obligarea pârâtei la acordarea unui volum de 6 mc lemn fasonat de foc, anual și gratuit, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, a diferenței de 1 mc lemn fasonat de foc anual, începând cu anul 2007 și până la zi, și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute pe statul de plată, ca urmare a acordării anual a unui volum de 5 mc lemn fasonat de foc pentru încălzirea locuinței. ... 12. Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 432 din 9 iunie 2022, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului indemnizația prevăzută de art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, începând cu 17 decembrie 2019, actualizată la data plății, precum și dobânda legală la sumele cuvenite corespunzătoare dreptului salarial recunoscut, calculată începând cu 17 decembrie 2019 și până la data plății efective, și să acorde reclamantului pentru perioada 2019-2021 diferența de 1 mc lemn fasonat de foc anual și a respins, în rest, acțiunea ca nefondată. ... 13. În motivare, cu privire la problemele de drept ce fac obiectul sesizării, s-a reținut că reclamantul face parte din categoria personalului silvic cu statut de funcționar public, fără a deține locuință personală în localitatea Suceava, unde trebuia să își îndeplinească obligațiile de serviciu. ... 14. Deși nu este stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită, în continuare, Legea-cadru nr. 153/2017, totuși dreptul salarial (indemnizația prevăzută de art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000) este prevăzut prin actul normativ special, care reglementează statutul personalului silvic ce se încadrează în funcția publică, fiind un drept propriu, specific acestei categorii profesionale, neputându-se susține că nu ar exista temei pentru acordarea sa. Omisiunea reglementării sale prin legea generală a salarizării unice nu poate reprezenta un caz de abrogare tacită, întrucât aceste prevederi fac parte din fondul legislației active, dispozițiile invocate de reclamant fiind modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, act normativ ulterior salarizării personalului plătit din fonduri bugetare, înscriind voința legiuitorului de recunoaștere în continuare a dreptului. ... 15. Prin urmare, de vreme ce beneficiul salarial este recunoscut prin lege, iar plata nu este amânată prin existența altor dispoziții legale, reclamantul are dreptul la recunoașterea și acordarea indemnizației, condițiile fiind îndeplinite, refuzul pârâtei exercitându-se abuziv, cu vătămarea dreptului reclamantului. ... 16. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, arătând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează funcția publică specială, respectiv art. 380 și 382 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, denumită, în continuare, Codul administrativ, și art. 1 alin. (3) , art. 44 alin. (1) , art. 7 lit. m) și art. 42 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 17. Astfel, s-a susținut că personalul silvic angajat al Gărzii Forestiere Suceava, inclusiv reclamantul, nu are statut special și nu se încadrează în prevederile art. 380 și 382 din Codul administrativ, unde sunt definite activitățile cu caracter special care implică exercitarea prerogativelor de putere publică și unde se stabilește că, prin statute speciale, se reglementează drepturi, îndatoriri, incompatibilități specifice și categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici. ... 18. Actele normative al căror obiect de reglementare îl reprezintă regimul silvic și statutul personalului silvic nu întrunesc condițiile impuse de legiuitor și nu pot fi considerate legi speciale în domeniul drepturilor salariale sau conexe acestora. ... 19. Totodată, condiția substanțială de acordare a indemnizației, respectiv desfășurarea activității într-o localitate unde solicitantul nu deține locuință personală și nu beneficiază de locuință de serviciu, de protocol sau de intervenție, nu este îndeplinită, limitele fizice în care își desfășoară activitatea reclamantul fiind cele ale județului Suceava, județ în care reclamantul deține locuință personală. ... 20. Acordarea acestor drepturi personalului silvic, pe lângă faptul că ar încălca prevederile și principiile pe care se bazează sistemul de salarizare bugetar, conduce și la depășirea limitei maxime a sporurilor prevăzute de lege, încălcare care se sancționează cu atragerea răspunderii disciplinare sau patrimoniale a persoanelor vinovate. ... 21. În cadrul soluționării recursului, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept ce fac obiectul prezentei sesizări și suspendarea judecării cauzei. ... ...