Decizia CCR nr. 592/2014Paragraful 26

22. Din notele depuse la dosar reiese însă faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu doreşte revizuirea doar a anumitor hotărâri, ci a întregii sale situaţii, în condiţiile în care agentul guvernamental nu i-a remediat situaţia pe cale administrativă. În acest sens, Curtea observă că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010, pronunţată în Cauza Chiş împotriva României, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât condamnarea statului român, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pentru neexecutarea Sentinţei din 14 decembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sentinţă rămasă definitivă la data de 30 mai 1997. Prin urmare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se prevalează de o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului favorabilă, prin care statul român este condamnat pentru neexecutarea Sentinţei civile nr. 7.391 din 14 decembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 rămase definitivă prin Decizia civilă nr. 2.891/A/1996 a Tribunalului Bucureşti şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.036/1997 a Curţii de Apel Bucureşti, învestită cu formulă executorie. Astfel, raportând critica de neconstituţionalitate, respectiv extinderea motivelor de revizuire raportate la finalitatea căii de atac a revizuirii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 apare ca fiind inadmisibilă.