Decizia ÎCCJ nr. 9/2023 (RIL)Punctul V

V. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție A. Jurisprudența completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept 31. Prin Decizia nr. 36/2015 pronunțată la 23 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 11 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și a stabilit că: „Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.“ ... ... B. Jurisprudența completului pentru soluționarea recursului în interesul legii 32. Prin Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, stabilind următoarele: „În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziții beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absența elaborării normelor, regulamentelor, instrucțiunilor și ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeași lege.“ ... ... C. Jurisprudența secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție 33. Prin Decizia nr. 2.205 din 27 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, publicată în Pandectele Săptămânale nr. 3/2023, s-a reținut că, pentru acordarea sumelor prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, singura condiție prevăzută de legiuitor o constituie realizarea, de către beneficiarii contractelor, a activităților prevăzute de art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 236/2019. Cum la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 reclamanții erau deja titularii contractelor de concesiune menționate în Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, rezultă că aceștia desfășurau activitățile specifice menționate în actul normativ. ... 34. În cadrul considerentelor Deciziei nr. 5.287 din 25 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 29.656/3/2020, formulate în fundamentarea soluției date în sensul primei opinii prezentate în secțiunea a III-a a prezentei decizii, s-a arătat că: Înalta Curte constată că, prin lege, s-a prevăzut în favoarea entităților ce dețin contracte de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior, printre care și reclamanta, dreptul de a primi 10.000 lei lunar pentru realizarea activităților de la art. 15 alin. (2) din OG nr. 42/2004. Acest drept există în virtutea legii, nu este condiționat și nici nu poate să fie condiționat de elaborarea normelor metodologice prevăzute la art. V din Legea nr. 236/2019. (...) Așadar, dreptul consacrat de Legea nr. 236/2019 reprezintă «un bun» în sensul Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, contrar celor afirmate de prima instanță. ... ... ...