Decizia CCR nr. 540/2014Paragraful 19

15. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 502/232/2014 şi Dosarul nr. 568/232/2014 ale Judecătoriei Găeşti, Curtea observă că, deşi autorii excepţiei aduc critici atât dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012, cât şi celor ale art. 5 şi art. 6 din Codul penal, instanţa de judecată, fără a analiza întrunirea condiţiilor de admisibilitate referitoare la fiecare dintre dispoziţiile vizate, a sesizat Curtea Constituţională doar cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 din Legea nr. 187/2012. Astfel, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, precum şi motivarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi cele ale art. 5 şi art. 6 alin. (1) din Codul penal. De asemenea, în ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.109/2/2014 (nr. 566/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Curtea reţine că, deşi este criticat întregul art. 6 din Codul penal, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia este nemulţumit de alin. (1) al acestui articol.