Decizia CCR nr. 548/2014Paragraful 19

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile titlului I - "Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Decizia nr. 217 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, Decizia nr. 614 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.134 din 15 decembrie 2005, Decizia nr. 791 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 415 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor titlului I, constatând că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) , art. 16 alin. (1) , art. 44 alin. (2) şi art. 53. Astfel, instanţa constituţională a statuat că soluţia de restituire a unor categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară. Este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu s-ar putea pronunţa.