Decizia CCR nr. 542/2014Paragraful 28

21. Cu toate acestea, Curtea observă că, deşi legiuitorul avea libertatea de a institui o reglementare diferită în ceea ce priveşte condiţiile de pensionare cu prilejul abrogării Legii nr. 19/2000 şi al adoptării Legii nr. 263/2010, a optat pentru uniformizarea tratamentului juridic în ceea ce priveşte majorarea punctajului lunar pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul celor două legi şi care au lucrat în grupe superioare de muncă sau în condiţii deosebite, excepţie făcând doar persoanele care au lucrat în condiţii speciale. Având în vedere această tendinţă unificatoare a reglementării, Curtea apreciază că, în speţă, nu se poate opri la raţionamentele anterior exprimate referitoare la constituţionalitatea tratamentului juridic diferit determinată de principiul tempus regit actum, ci se impune identificarea raţiunilor pe care legiuitorul le-a avut în vedere pentru excluderea persoanelor care au lucrat în condiţii speciale de muncă şi s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 de la beneficiul majorării punctajului mediu lunar, astfel încât să poată determina dacă aceste raţiuni au fost în mod obiectiv justificate şi sunt rezonabile, respectiv dacă au existat un scop legitim şi o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele implicate şi scopul urmărit a fi realizat, potrivit criteriilor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva contra Letoniei [paragraful 81]. Altfel spus, Curtea urmează să analizeze dacă instituirea unui tratament juridic diferit pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat sub imperiul a două legi diferite este justificată în condiţiile în care pentru celelalte categorii de persoane aflate în ipoteza normelor criticate s-a optat pentru o reglementare unitară.