Decizia CCR nr. 529/2014Paragraful 31

22. Totodată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti, referitoare la dispoziţiile art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Reiterând jurisprudenţa sa în materie (de pildă Decizia nr. 306 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 august 2013), Curtea, răspunzând unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, a statuat că textele legale examinate nu aduc atingere prevederilor fundamentale ale art. 1 alin. (3) , art. 22 şi art. 47, invocate şi în această cauză, reţinând, totodată, că normele cuprinse la art. 20, art. 21 şi art. 30 din Constituţie, de asemenea invocate în motivarea excepţiei de faţă, nu au incidenţă în cauză. Prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, principiu ce presupune aplicarea unui tratament juridic identic numai în situaţii egale. Or, a arătat Curtea, este evident că persoanele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt într-o situaţie juridică diferită faţă de cele care au un venit mai mare decât acest plafon.