Decizia CCR nr. 532/2014Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta arată, în esenţă, că textul de lege criticat, prin care se instituie beneficiul indemnizaţiei anuale reparatorii doar în favoarea acelei categorii de revoluţionari recunoscute de Legea nr. 341/2004 care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, creează o discriminare pe criteriul averii, interzisă de prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) şi ale art. 16 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Intenţia legiuitorului a fost de gratitudine faţă de meritele deosebite ale acestor persoane, astfel că acordarea respectivei indemnizaţii, cu titlu de reparaţie morală, numai acelor persoane care realizează un venit mai mic, nu şi celor care, prin activitatea desfăşurată, obţin venituri peste nivelul stabilit de lege, se îndepărtează de la scopul iniţial al legii. Dacă se poate accepta că discriminarea este justificată obiectiv, sub aspectul criteriului cuantificabil al venitului realizat, această inegalitate nu este însă şi rezonabilă, astfel că depăşeşte cadrul constituţional care permite restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi fundamentale. În plus, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 aduc atingere şi dreptului de proprietate, deoarece, astfel cum rezidă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale - a se vedea Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 -, dar şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, indemnizaţia legală poate fi calificată ca reprezentând un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, astfel că intră sub protecţia acestor norme convenţionale.