Decizia CCR nr. 534/2014Paragraful 30

27. Prin urmare, apreciază că dreptul pârâtului la apărare este cu prisosinţă respectat atât prin aplicarea dispoziţiilor care reglementează citarea prin afişarea citaţiei la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente, la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat şi, după caz, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cât şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 167 alin. (5) , care prevăd că, dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat potrivit prevederilor legale. Astfel, reglementarea unor noi modalităţi de protejare a dreptului la apărare al pârâtului citat prin publicitate nu poate decât să conducă la un dezechilibru între drepturile reclamantului şi cele ale părţii adverse, la tergiversarea şi prelungirea procesului în mod excesiv şi la încărcarea rolului instanţelor de judecată.