Decizia CCR nr. 498/2014Paragraful 12

9. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate, precizează, în prealabil, că obiectul litigiului în fond este identic în toate cauzele conexate. În ce priveşte dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, arată că acestea nu sunt incidente în litigiile deduse judecăţii, astfel că solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din acelaşi act normativ, menţionează că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.