Decizia CCR nr. 508/2014Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că în prezenta cauză este criticată lipsa unei norme tranzitorii care să permită incidenţa împăcării în cauzele aflate în curs de judecată, dar în care s-a depăşit momentul citirii actului de sesizare la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Se observă tendinţa de limitare a incidenţei acestei instituţii în reglementarea actualului cod, împăcarea producând efecte, potrivit art. 159 alin. (3) din cuprinsul acestuia, numai între părţi, în măsura în care are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, spre deosebire de reglementarea din vechiul Cod penal, care permitea, conform art. 132, în situaţia împăcării, atât solidaritatea activă, cât şi solidaritatea pasivă, iar aceasta putea interveni până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Se arată că, în măsura în care părţile doresc să se împace şi ambele coduri prevăd posibilitatea împăcării pentru o anumită infracţiune, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, în timp ce, pentru acele infracţiuni pentru care doar Codul penal în vigoare prevede împăcarea ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale, actualul Cod constituie legea penală mai favorabilă. Se susţine că împăcarea, din punctul de vedere al dreptului penal, este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar din punct de vedere procesual-penal, reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal. Se arată că, fiind o instituţie cu o puternică componentă de drept substanţial, aceasta este supusă principiului aplicării legii penale mai favorabile. Se subliniază faptul că, pentru situaţii tranzitorii similare, Curtea Constituţională, făcând aplicarea principiului prevăzut la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, a stabilit că trebuie avut în vedere primul termen de judecată la care procedura este legal îndeplinită. Se conchide că, potrivit acestei jurisprudenţe, şi în prezenta cauză momentul citirii actului de sesizare va fi considerat primul termen de judecată.