Decizia CCR nr. 491/2014Paragraful 10

6. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 încalcă prevederile constituţionale privind respectarea obligatorie a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la un mediu sănătos, dreptul de asociere, dreptul de proprietate privată, dreptul la moştenire, nivelul de trai, protecţia persoanelor cu handicap, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, fidelitatea faţă de ţară şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale. De asemenea susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă şi ale art. 139 privind stabilirea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii. Arată că, pe de o parte, ordonanţa de urgenţă criticată "nu a avut temeiul juridic de argumentare când a fost emisă", iar, pe de altă parte, că Guvernul, potrivit art. 139 din Constituţie, nu poate să emită acte normative privind veniturile la bugetul de stat şi la cele locale. Consideră că Guvernul a dat Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 pentru a suplimenta fondurile consiliilor locale şi cu scopul de a restrânge şi chiar de a împiedica accesul la justiţie.