Decizia CCR nr. 461/2014Paragraful 30

27. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, reglementează materia cu caracter general a comunicaţiilor electronice. Ordonanţa de urgenţă transpune o serie de directive care reglementează autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002), cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002), accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002), serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002), precum şi alte directive prin care s-au modificat şi completat actele normative menţionate mai sus. Ordonanţa de urgenţă reglementează, în principal, drepturile şi obligaţiile furnizorilor de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice, regimul resurselor limitate, drepturile utilizatorilor finali, serviciul universal, obligaţiile furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă.