Decizia CCR nr. 306/2014Paragraful 18

15. Avocatul Poporului apreciază ca întemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere exigenţelor impuse de art. 15 alin. (2) , art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) -(3) din Legea fundamentală. Astfel, dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, deoarece în baza acestor norme, în cele mai multe cauze, similare cu aceasta, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, a fost ridicată, din oficiu, excepţia prematurităţii acţiunilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, dispoziţiile art. 4 raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv, deoarece acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Susţine că dispoziţiile art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt discriminatorii, întrucât impun termene diferite de soluţionare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate. Or, acest criteriu de diferenţiere impus de legiuitor nu poate fi considerat ca fiind obiectiv şi rezonabil. De asemenea, afirmă că prevederile art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere şi accesului liber la justiţie doar prin raportare la art. 4 din aceeaşi lege. Prin adoptarea acestor norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, deoarece excepţia prematurităţii este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă.