Decizia CCR nr. 423/2014Paragraful 17

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională observă că asupra textului de lege criticat s-a pronunţat prin numeroase decizii, respingând-o de fiecare dată. Astfel, prin Decizia nr. 243 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 2 iulie 2013, făcând referire la jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut următoarele: instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecăţii sau alte asemenea împrejurări expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.