Decizia CCR nr. 440/2014Paragraful 55

49. Comparând dispoziţiile Legii nr. 82/2012 cu cele ale Legii nr. 298/2008, Curtea constată că, în ambele legi, cazurile în care autorităţile judiciare ori organele cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale au acces la datele generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sunt cele care au ca scop activităţile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire penală a "infracţiunilor grave". De asemenea, se observă că ambele legi definesc noţiunea de "infracţiune gravă", însă Legea nr. 82/2012 extinde semnificativ sfera infracţiunilor care se circumscriu acestei noţiuni [a se vedea art. 2 lit. e) ] comparativ cu Legea nr. 298/2008, a cărei sferă de cuprindere era mai redusă [a se vedea art. 2 lit. f) ]. În plus, legea supusă prezentului control de constituţionalitate permite accesul organelor judiciare şi al organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale la datele reţinute şi pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea în executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei. Curtea apreciază că această extindere a fost posibilă, având în vedere dispoziţiile Directivei 2006/24/CE, care lăsau la latitudinea statelor membre stabilirea situaţiilor pentru care se aplică actul normativ de transpunere a directivei.