Decizia CCR nr. 409/2014Paragraful 17

13. În acest sens arată că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 încalcă art. 75 şi art. 76 din Constituţie, deoarece, deşi fac parte dintr-un act normativ emis pentru punerea în aplicare a Legilor nr. 119/2010 şi nr. 263/2010, contravin art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 şi art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Astfel, ţinând cont de prevederile art. 59-61 şi art. 65 din Legea nr. 24/2000 şi de dispoziţiile art. 75 şi 76 din Constituţie, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, deşi dată în aplicarea celor două legi organice privind sistemul unitar de pensii publice, are caracterul unei legi ordinare, situaţie în raport cu care dispoziţiile acesteia nu pot fi contrare dispoziţiilor legii în aplicarea căreia a fost dată. Consideră că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 sunt contrare dispoziţiilor art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 şi, respectiv, art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, deoarece aceste ultime prevederi din cele două legi organice erau menite să dea eficienţă principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile şi principiului respectării drepturilor câştigate. În raport cu această situaţie, susţin că art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 încalcă nu numai prevederea legii organice în aplicarea căreia a fost adoptată, ci şi dispoziţiile Legii fundamentale, fiind astfel neconstituţional.