Decizia CCR nr. 392/2014Paragraful 31

24. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolele criticate este neconstituţională, revenind Parlamentului, potrivit prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, obligaţia de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale. Curtea mai constată că dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie disting - cu privire la obligaţia de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei - între competenţa Parlamentului, pentru dispoziţiile din legi, pe de-o parte, şi cea a Guvernului, pentru dispoziţiile din ordonanţe ale acestuia, pe de altă parte. Ca atare, pe o perioadă de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii, Guvernul nu poate adopta o ordonanţă de urgenţă pentru a pune de acord prevederile Legii nr. 360/2002 constatate ca fiind neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, chiar dacă art. 61 alin. (1) a fost modificat pe calea delegării legislative, dar poate iniţia un proiect de lege în acord cu cele stabilite prin prezenta decizie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010).