Decizia CCR nr. 378/2014Paragraful 23

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect plângerea formulată de învinuit împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, întrucât este nemulţumit de temeiul netrimiterii în judecată, considerându-se nevinovat. În acest sens, apreciază că, deşi a adus în faţa judecătorului probe care-i dovedesc nevinovăţia, instanţa este ţinută de soluţiile pe care le poate dispune în temeiul textului criticat şi nu poate pronunţa direct o eventuală achitare/încetare a procesului penal. Astfel, potrivit dispoziţiilor contestate, judecătorul are două posibilităţi, fie respinge plângerea, fie o admite şi, în acest din urmă caz, poate desfiinţa rezoluţia sau ordonanţa atacată fie trimiţând cauza procurorului în vederea începerii ori redeschiderii urmăririi penale, fie reţinând cauza spre rejudecare în complet legal constituit. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că îi este afectat liberul acces la justiţie întrucât judecătorul nu poate modifica temeiul de drept al soluţiei de netrimitere în judecată date de procuror. Or, o astfel de solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.