Decizia CCR nr. 366/2014Paragraful 78

61. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1) , potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, art. 108 alin. (3) privind legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe, Curtea reţine că, în cauza dedusă controlului de constituţionalitate, actul normativ adoptat de Guvern reprezintă o ordonanţă de urgenţă al cărei temei constituţional îl constituie prevederile art. 115 alin. (4) . Or, aşa cum s-a arătat supra (a se vedea paragraful 38), pe de o parte, regimul constituţional al celor două tipuri de ordonanţe, simple şi de urgenţă, este complet diferit, iar, pe de altă parte, în cazul ordonanţelor de urgenţă, aprobarea de către Parlament este obligatorie, în virtutea atribuţiei de control asupra actului administrativ cu forţă de lege, exercitată tocmai în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, Curtea constată că nu există nicio încălcare a prevederilor constituţionale invocate, criticile cu un atare obiect urmând a fi respinse ca neîntemeiate.