Decizia CCR nr. 366/2014Paragraful 126

Din analiza preambulului ordonanţei de urgenţă se evidenţiază doar raţiunea şi utilitatea reglementării, nu însă şi existenţa unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar invocarea elementului de oportunitate a existenţei unui mecanism unic de control, căruia îi conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, impune concluzia necesară şi univocă că aceasta nu are caracter obiectiv, ci poate fi determinată şi de factori subiectivi, ceea ce imprimă situaţiei extraordinare un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea delegării legislative (a se vedea în acest sens Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). Având în vedere că situaţia invocată are caracter de durată, fiind cu mult anterioară adoptării reglementării în cauză şi a cărei rezolvare urmează să aibă loc numai după trecerea unei perioade de timp neprecizate, dar suficient de mare, dat fiind că schimbările preconizate implică parcurgerea unui proces de restructurare radicală a organismelor cu competenţe în administrarea veniturilor bugetare, astfel că situaţia extraordinară nu ar putea înceta decât prin realizarea scopurilor prevăzute de actul normativ, apreciem că adoptarea reglementării în cauză pe calea unei ordonanţe de urgenţă nu respectă exigenţele constituţionale impuse de art. 115 alin. (4) .