Decizia CCR nr. 365/2014Paragraful 13

10. Astfel, potrivit noilor dispoziţii, instanţa de judecată, care este pusă în situaţia de a face aplicarea dispoziţiilor legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiv aplicate, nu mai are nicio posibilitate de apreciere asupra pedepsei definitiv aplicate, pe baza unor criterii care ar putea fi aplicate neunitar în practica judiciară, ci reduce pedeapsa aflată în executare numai în cazul în care condamnatul ar fi pus în situaţia de a executa un plus de pedeapsă, adică o pedeapsă (de bază sau rezultantă) care ar excede maximului special prevăzut de legea nouă. În acest mod se dă satisfacţie principiului securităţii raporturilor juridice şi principiului autorităţii de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti. În contextul consacrării principiului securităţii raporturilor juridice, se impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autorităţii de lucru judecat, astfel că o restrângere a acestei autorităţi se justifică doar în măsura în care ea are la bază tot un principiu de natură constituţională. Astfel, o limitare a autorităţii de lucru judecat poate fi justificată în cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile în vederea asigurării principiului legalităţii pedepsei. În condiţiile în care pedeapsa ce se execută depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă, nu mai este legală şi astfel se impune reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă. În cazul aplicării facultative a legii penale mai favorabile, pedeapsa nu depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă, fiind, aşadar, legală atât în raport cu legea veche, cât şi cu cea nouă.