Decizia CCR nr. 357/2014Paragraful 21

16. Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, efectuată potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. Curtea remarcă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, nu există identitate între titularul dreptului de restituire şi titularul dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive de către stat a imobilelor sau a altor active. Astfel, în timp ce titularul dreptului de proprietate a fost o persoană juridică, titularul dreptului de restituire este o persoană (sau mai multe) care au făcut parte din structura asociaţiilor persoanei juridice. Acest aspect presupune însă faptul că persoana juridică, titulară a dreptului de proprietate, şi-a încetat existenţa.