Decizia CCR nr. 345/2014Paragraful 30

25. De altfel, Curtea observă că Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii - actul normativ prin care a fost introdusă reglementarea criticată - face referire, în expunerea de motive ce o însoţeşte, la Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Seria L nr. 225 din 12 august 1998, care reglementează măsuri de protecţie sporită a lucrătorilor în cazul concedierilor colective. Art. 1 alin. (2) lit. b) din aceasta precizează: "Prezenta directivă nu se aplică în cazul: (...) (b) lucrătorilor din administraţia publică sau din instituţiile de drept public (sau, în statele membre în care acest concept nu este cunoscut, de organisme echivalente)." Prin urmare, Curtea constată că textul legal criticat transpune în planul legislaţiei interne o normă de drept unional, ca efect al obligaţiei generale a statelor membre de armonizare a cadrului normativ naţional cu cel al Uniunii Europene. Desigur, această prevedere nu exclude adoptarea de către legiuitorul naţional a unor măsuri speciale care să vizeze în mod distinct categoria salariaţilor din sectorul public, aspect la care s-a făcut anterior referire.