Decizia CCR nr. 336/2014Paragraful 9

6. Deşi, în aparenţă, oricărui cetăţean îi este recunoscut dreptul de a se adresa autorităţilor judiciare române, în momentul parcurgerii procedurii de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă, acest drept devine iluzoriu, de vreme ce judecătorului îi este recunoscut dreptul de a dispune anularea cererii, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru pretinse lipsuri ale acesteia, lipsuri care de cele mai multe ori nu au legătură cu condiţiile de formă prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Astfel, în opinia autorului excepţiei, este absurdă anularea unor cereri motivat de faptul că titularul acestora nu a fost în măsură să ataşeze cererii de chemare în judecată anumite înscrisuri, să le certifice ori să indice adresa martorilor propuşi spre audiere, în condiţiile în care este arhicunoscut că obţinerea acestor relaţii implică în majoritatea cazurilor concursul instanţei de judecată.