Decizia ÎCCJ nr. 23/2023 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 20. Completul de judecată care a formulat sesizarea a apreciat că, în lipsa unor dispoziții legale contrare, sunt aplicabile prevederile art. 47 alin. (1) , (4) și (5) din Codul muncii în situația unui salariat detașat de la un angajator în cadrul căruia drepturile salariale se stabilesc prin negociere la un angajator în cadrul căruia drepturile salariale pentru toate posturile și funcțiile sunt stabilite prin Legea-cadru nr. 153/2017. ... 21. În ceea ce privește drepturile de care poate beneficia de la angajatorul la care este detașat salariatul din ipoteza analizată, instanța de trimitere a apreciat că operează, în baza art. 1 alin. (1) , (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, o excepție de la dispoziția reglementată de art. 47 alin. (2) din Codul muncii. În consecință, angajatorul la care este detașat salariatul nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale care, deși nu depășesc nivelul convenit prin contractul individual de muncă, depășesc însă nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru postul ori funcția pe care a fost detașat. ... 22. Dispozițiile art. 1 alin. (1) , (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 împiedică plata din resurse bugetare pentru personalul care activează în sectorul public, fără distincții privind modul de încadrare (așadar, inclusiv prin detașare), a unor drepturi salariale excedând limitelor maxime prevăzute de lege. Principiile legalității, nediscriminării și egalității, reglementate de art. 6 alin. (1) lit. a) , b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, împiedică de asemenea plata din resurse bugetare a unor drepturi salariale negociate cu un angajator al cărui sistem de salarizare nu este reglementat de aceeași lege, atât timp cât nivelul acestora îl depășește pe cel maxim pe care îl poate obține personalul din sectorul bugetar care nu are în același timp raporturi de muncă și cu un angajator din afara acestui sector și care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție. ... 23. S-a menționat că în cadrul completului de judecată al instanței de trimitere nu există consens în legătură cu dreptul salariatului din ipoteza analizată de a beneficia de la angajatorul de la care este detașat de plata unor drepturi salariale care, deși nu depășesc nivelul convenit prin contractul individual de muncă, depășesc însă nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru postul ori funcția pe care a fost detașat. ... 24. Pe de o parte, s-a considerat că, de vreme ce, potrivit art. 1 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în legea-cadru, iar prin contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor acestei legi-cadru, clauzele contrare din contractul individual de muncă își încetează aplicabilitatea, prin efectul legii, odată cu detașarea la un angajator obligat să aplice sistemul de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. ... 25. Pe de altă parte, s-a apreciat că, deși art. 1 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 împiedică obligarea angajatorului la care este detașat salariatul la plata unor drepturi salariale care, deși nu depășesc nivelul convenit prin contractul individual de muncă, depășesc însă nivelul maxim prevăzut de legea-cadru pentru postul ori funcția pe care a fost detașat, dispozițiile legale menționate nu lipsesc de efect în întregime clauza din contractul individual de muncă privind cuantumul salariului, obligațiile angajatorului cu care contractul a fost semnat subzistând. Cu alte cuvinte, deși dispozițiile din Legea-cadru nr. 153/2017 lipsesc de efect clauza din contractul individual de muncă privind cuantumul salariului în raport cu angajatorul din sectorul bugetar, clauza produce în continuare efecte în raport cu angajatorul semnatar al contractului, căruia restricțiile din sistemul bugetar nu i se aplică. Prin urmare, dreptul angajatului la cuantumul salarial convenit prin contractul individual de muncă sau prin acte adiționale subzistă, dar nu este opozabil angajatorului la care a fost detașat, ci numai angajatorului inițial. ... 26. Această ultimă interpretare impune lămurirea unei noi probleme: în cazul în care unui astfel de salariat i-au fost plătite de către angajatorul la care a fost detașat drepturi salariale care nu depășesc nivelul convenit prin contractul individual de muncă, dar care depășesc nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru postul ori funcția pe care a fost detașat, este justificată obligarea sa la restituirea către angajatorul la care a fost detașat, cu titlu de plată nedatorată, a diferențelor? ... 27. Problema astfel enunțată este una de drept, iar dificultatea de interpretare vizează prevederile art. 47 alin. (2) și (5) din Codul muncii. În ipoteza analizată, Legea-cadru nr. 153/2017 împiedică îndreptarea salariatului împotriva angajatorului la care s-a dispus detașarea pentru a obține plata unor drepturi mai favorabile, excedând limitei prevăzute de legea-cadru. În același timp, dreptul angajatului la cuantumul salarial superior negociat subzistă și legea-cadru nu îl împiedică să se îndrepte, în baza art. 47 alin. (5) din Codul muncii, împotriva angajatorului care a dispus detașarea pentru a-l determina să își execute obligația de plată a diferențelor salariale. ... 28. Dispozițiile art. 47 alin. (4) din Codul muncii nu sunt incidente în ipoteza analizată, în care nu se pune problema că angajatorul la care s-a dispus detașarea nu își îndeplinește integral și la timp toate obligațiile față de salariatul detașat, ci doar aceea că obligațiile sale privind salariul nu includ toate obligațiile pe care angajatorul care a dispus detașarea le are față de salariatul detașat. ... 29. Faptul că salariatul nu se poate îndrepta împotriva angajatorului la care s-a dispus detașarea pentru a obține plata unor drepturi mai favorabile, excedând limitei prevăzute de legea-cadru, nu este însă echivalent calificării drept necuvenite salariatului a unor drepturi salariale care i se cuveneau în baza contractului individual de muncă și pe care angajatorul la care s-a dispus detașarea le-a plătit din proprie inițiativă, de bunăvoie. Apare ca fiind disproporționată față de scopul legitim urmărit sarcina salariatului de a restitui niște sume de bani primite de la angajatorul la care s-a dispus detașarea, urmând ca apoi să le solicite de la angajatorul care a dispus detașarea. În condițiile în care puterea de decizie în legătură cu detașarea aparține, în primul rând, celor doi angajatori, acestora trebuie să le revină și responsabilitatea în reglarea plăților ce se poate face în mod direct între ei. ... ...