Decizia CCR nr. 288/2014Paragraful 11

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu referire la art. 33 din Legea nr. 165/2013, autorul acesteia susţine că prevederea contestată permite un tratament inegal şi discriminatoriu între persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege, aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul acestei ţări. Susţine că, instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. În aceste condiţii, destinatarii Legii nr. 10/2001 nu se bucură de drepturi egale, fiind discriminaţi, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, pe baza situaţiilor prezentate de gradul de încărcare a autorităţilor publice învestite cu soluţionarea acestor cereri şi de numărul cererilor rămase nesoluţionate.