Decizia CCR nr. 285/2014Paragraful 78

66. O primă situaţie este cea în care Preşedintele României numeşte la propunerea prim-ministrului pe unii membri ai Guvernului în condiţiile art. 85 alin. (2) din Constituţie, care prevede că, "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului". Astfel, prin Decizia nr. 356 din 5 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că Preşedintele României nu are drept de veto faţă de propunerea prim-ministrului de numire în funcţie a membrilor Guvernului în condiţiile art. 85 alin. (2) din Constituţie, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru funcţie a candidatului şi poate cere prim-ministrului o altă propunere de candidat la funcţie. În toate cazurile respingerea candidaturii trebuie să fie motivată. În continuare, Curtea, prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, a statuat că "motivele cererii Preşedintelui României nu pot fi cenzurate de prim-ministrul, care, în procedura prevăzută de art. 85 alin. (2) din Constituţie, nu are decât dreptul de a propune Preşedintelui numirea unui ministru, iar nu şi competenţă decizională. Ca şi în cazul exercitării celorlalte atribuţii prevăzute în Constituţie, Preşedintele rămâne răspunzător politic, în faţa electoratului, pentru modul în care a motivat refuzul de a da curs propunerii primului-ministru, după cum primul-ministru şi Guvernul rămân răspunzători politic în faţa Parlamentului".