Decizia CCR nr. 285/2014Paragraful 100

Având în vedere cele precizate, tocmai prin refuzul nemotivat al deciziei de a nu contrasemna decretul Preşedintelui de conferire a decoraţiilor, prim-ministrul României a creat un blocaj instituţional, întrucât a eliminat premisele oricărei colaborări instituţionale între cele două autorităţi. În opinia majoritară a Curţii Constituţionale, s-a arătat că "ceea ce produce efecte juridice nu este motivarea refuzului sau caracterul justificat al motivării refuzului, ci refuzul contrasemnării decretului. Motivarea nu ar însemna decât indicarea temeiurilor subiective care au stat la baza deciziei luate, fără a exista o finalitate juridică a acestei operaţiuni tehnice în sensul generării unei noi competenţe în sarcina Preşedintelui României". Este adevărat că orice autoritate publică dispune de o largă putere de apreciere şi, tocmai de aceea, precizarea motivelor pe care se întemeiază refuzul exercitării unei competenţe constituţionale este de esenţa statului democratic, motivarea asigurând transparenţa în exercitarea atribuţiilor constituţionale şi, implicit, o bună administrare. Or, raporturile dintre Preşedintele României şi prim-ministru nu pot fi pur formale. Este indubitabil că efectele juridice pe care le produce un refuz motivat sunt diferite de cele ale unui refuz nemotivat. Dacă în prima ipoteză, argumentele pe care se întemeiază refuzul prim-ministrului de a contrasemna decretul prezidenţial constituie premisele unor discuţii în scopul obţinerii unui acord cu privire la problema disputată, în cea de-a doua ipoteză, este înlăturată orice posibilitate de a media conflictul, Preşedintele României nefiind în măsură să remedieze aspectele asupra cărora operează refuzul, necunoscându-le.